Cu toti ne cream o realitate!

Plec de la premiza ca toti ne facem o proprie realitate mentala, in care traiam si acceptam doar realitatea noastra, respingand realitatiile semenilor sau in cel mai rau caz respingand realitatea propriu-zisa.

De la copilul de 3 ani pana la batranul de 90 de ani, toti isi creeaza acea realitate; batranul de 90 de ani care traieste in aceasi casa, in acelasi sat, de o viata nu poate sa accepte ca exista o lume cu totul altfel decat lumea ce o stie el, uneori exista oameni care traiesc intr-un sat, sau intr-un oras si resping idea ca in alta parte ar putea fi mai bine, neacceptand ca asa ceva sa fie posibil. Totusi in ce priveste copiii, situatia este mai fericita, acestia prin prisma educatiei pot sa-si deschida orizonturile sa sa aiba o realitate mult mai mare astfel ajungand sa inteleaga lumea in care traiesc, nefiind prinsi intr-o “bula” a propriei lor realitati.
O metoda prin care oamenii isi pot largi realitatea, este sa calatoreasca cat mai mult, sa cunoasca oameni cat mai diferiti si sa incerce sa-i inteleaga. Deoarece traim intr-o societate, este foarte important sa-i intelegem pe ceilalti, sa fim mai altruisti, pentru ca tot odata supravietuirea noastra pe pamant depinde si de alte persone. Daca am trai singuri, poate ca lucrurile ar sta altfel, dar atata timp cat suntem inconjurati de persoane de care depindem nu putem sa respingem in totalitate ideile lor.
Totusi sa nu ducem la absurd ideea acestei „realitati”, caci nu putem accepta ideile tuturor fara sa tinem cont de propria noastra personalitate, care este creata prin prisma acestei realitati. Ideal ar fi sa pendulam intre realitatea noastra si realitatile altora, ca sa ne cream o personalitate cat mai puternica si mai demna de a fi un ALFA, care totusi sa mearga intr-o armonie cu realitatea suprema, care nu tine cont de ce se intampla in jur si isi urmeaza propriul curs.
Noi ne cream propria realitate asa ca putem introduce in ea ce vrem noi, daca noi credeam cu adevarat si ne dorim asta putem, dar sa nu uitam ca trebuie sa si muncim pentru asta. De mici copii sistemul, parinti si cei apropriati ne construiesc o imagine de sine, dar noi decidem daca o acceptam sau nu. Cum fiecare dintre noi doreste ca realitatea lui sa domine, asa vor toti, cel mai important e sa avem o imagine de sine buna, un scop si sa nu ne lasam dominati de alti.

Articole asemanatoare

1. Un pas inainte!
2. Cred ca sunt un om bun.
3. Fluorul
4. Este posibil sa mergem pe apa? Raspunsul este „DA”.